Primăvara, versus tinereţea, sunt pentru vârsta maturităţii comori nostalgice, peste care sufletul înduioşat, în semn de omagiu, picură câte o lacrimă în amintirea lor.
Psalmii 61:2De la capătul pământului strig către Tine cu inima mâhnită şi zic: „Du-mă pe stânca pe care n-o pot ajunge, căci este prea înaltă pentru mine!”